Frații Taviani sunt cunoscuți pentru abordarea lor umanistă și "neo-realistă" de filmare, folosind actori neprofesionisti, locatii in dezvoltare, iluminare naturală și o atenție specială acordată "protagonistului".
Cinematograful lor poate fi calificat drept "politic", deoarece majoritatea filmelor lor se ocupă de abuzul de putere, corupție, sărăcie, dar și de suferință.

Foarte politic, într-adevăr, "Subversivii" ("I Sovversivi"), pe care frații Taviani l-au regizat în 1967, este cu totul diferit de "Padre Padrone" și "La notte di San Lorenzo".
Filmul combină înregistrarea reală a funeraliilor liderului comunist, Palmiero Togliatti (care a murit în 1964), cu povestea a patru persoane pentru care moartea marchează un punct de cotitură major în viitorul lor politic.

Filmul are o abordare episodică pentru a cronica diferitele efecte pe care le are liderul asupra acestor oameni.
Pe măsură ce cele patru povești se amestecă, îl urmăm pe Ettore, un radical venezuelian care isi abandonează femeia italiană bogată pe care o iubește, să se întoarcă în țara sa și să-și ajute cauza, Ludovico, un regizor suferind, care constată că numai arta nu este suficientă, Giulia, o femeie care se implică într-o aventură lesbiană cu o fostă stăpână a soțului ei (care se întâmplă să fie lider al partidului comunist italian) și Ermanno, absolvent de filosofie care se desparte de trecutul său.

"I Sovversivi", documentează criza aripei stângi italiene după moartea lui Togliatti prin aceste personaje.

Merci don Zganarel!