Buna treaba ! Recomand acest film celor care nu l-au vazut. Merita. Am sa incerc un mic rezumat, sper sa imi fie ingaduit.
Pentru a intelege trilogia asa cum a dorit regizorul, trebuie sa incepi cronologic. Primul film este Albastru. Melancolie, singuratate, tacere, dorinta de libertate, filantropie. Revenirea la viata după o mare pierdere are loc intr-un mod atipic: pasiunea pentru muzica.
Eu l-am văzut dupa Alb. Diferenta este mare. Aici povestea te tine prins din mai multe motive. Sentimentele personajului principal sunt asociate cu diverse pasaje de alb si totul se imbina intr-un mod inedit. Kieslowski este un pictor de imagini in miscare. Nu am mai vazut pana la acest regizor aceasta tehnica. Poate un pic la Ingmar Bergman. O imbinare armonioasa a starilor de spirit cu replicile, cadrele, culorile, actiunea. In Alb totul porneste de la dezamagirea unui barbat proaspat divortat dar inca indragostit de sotie. Dupa ce-si pierde respectul si increderea in sine, reuseste cumva sa-si echilibreze starea de spirit. Este un drum al agoniei, un drum pavat de culori tari ce se intrepatrund pana la alb. In final, se echilibreaza balanta si apar lacrimile de fericire. Trebuie să recunosc, Alb mi-a placut cel mai mult.
In Rosu ni se vorbeste despre prietenie, acea prietenie reala, care nu tine cont de sex, rasa sau religie. Pelicula ridica intrebari simple dar morale: cand faci o fapta buna la cine te gandeşti ? Este pur egoism, prin faptul ca te simti implinit si cu constiinta impacata, sau daruire – atunci cand pui pe locul doi propria persoana? Rosul apare aici subliniind idei, siluete, emotii.