Un recviem (ortografiat și requiem), cunoscut și sub numele de Liturghia pentru morți (în latină Missa pro defunctis) este liturghia / misa celebrată pentru odihna sufletului unui răposat, utilizând o formulă specială a Liturghierului Roman.
Frecvent, dar nu neapărat, este celebrat în cadrul îmormântării.
In traducere libera inseamna si "Pomenire"
Termenul este folosit pentru ceremonii similare în afara Bisericii Catolice, mai ales în ramura Anglo-Catolică și în anumite Biserici Luterane.
Un serviciu comparabil, dar cu o formă de ritual și text diferite există în Biserica Ortodoxă și în Bisericile Catolice Orientale.
Unul din cele mai cunoscute recviemuri este Recviemul în re minor (KV 626) compus de Wolfgang Amadeus Mozart în anul 1791.
Recviemul în re minor (KV 626) din anul 1791 este ultima compoziție a lui Wolfgang Amadeus Mozart.
Deși doar aproximativ două treimi din lucrare au fost scrise de el și în pofida faptului că nu este singurul recviem compus de Mozart, Recviemul în re minor, cu numărul KV 626 în catalogul Köchel al lucrărilor mozartiene, este una dintre operele sale cele mai cunoscute și apreciate.
Mozart a murit în timpul compunerii.
Însă pentru că era o operă comisionată, Recviemul a fost terminat de doi elevi ai lui Mozart, Joseph Eybler și Franz Xaver Süßmayr, însărcinați în acest scop de văduva compozitorului, Constanze Mozart.
Geneza operei și calitatea adăugirilor ulterioare sunt dezbătute de foarte mult timp.
Circumstanțele neobișnuite ale elaborării compoziției și legătura temporală cu moartea prematură a compozitorului au dus la formarea unei multitudini de mituri în jurul recviemului.
Având în vedere circumstanțele descrise mai sus și suma de detalii și dileme neclarificate în jurul elaborării compoziției, pare inevitabil ca un mare număr de mituri să fi apărut.
În primul rând, s-a speculat foarte mult pe marginea rolului jucat de compozitorul italian Antonio Salieri în comandarea și completarea recviemului, pe de o parte, și în moartea lui Mozart, pe de altă parte.
Mitul implicării lui Salieri pare a fi început în secolul al XIX-lea, odată cu piesa Mozart și Salieri a lui Alexandr Sergheevici Pușkin, care a fost utilizată de către Rimski-Korsakov drept libret al unei opere.
În ciuda improbabilității ei, această „teorie” a fost preluată și dramatizată de Peter Schaffer, piesa fiind baza filmului de succes Amadeus (1984), al regizorului Miloš Forman.
Lucrarea, care are structura unei mise, este compusă din 12 părți (Dies irae, Tuba mirum, Rex tremendae, Recordare, Confutatis, Lacrimosa, Domine Jesu, Hostias, Andante, Sanctus, Benedictus, Agnus Dei), având la bază șase strofe ale unui text poetic latin din veacul XIII și șase texte liturgice, ce fac parte din slujba funerară, partea denumită "Lacrimosa" fiind cea mai cunoscută.
Recviemul este scris pentru patru voci soliste (soprano, alto, tenor, bas), cor mixt și orchestră.
Am postat acest album in memoria celor care s-au ridicat la ceruri de la "Clubul Mortii"/
