Film bazat pe scrisorilor lui Camille Claudel și ale lui Paul Claudel,

Camille Claudel a fost o sculptoriță și artist grafic de origine franceză, sora mai mare a scriitorului și diplomatului Paul Claudel, studenta şi apoi amanta sculptorului August Rodin, vreme de 15 ani.
Filmul se concentrează pe viaţa ei din anul 1915, când era internată pentru boli mintale într-un azil din provincia Vaucluse, din sud-estul Franţei.
Aici ea duce o viaţă retrasă, în aşteptarea fratelui ei mai mic, Paul Claudel, în timp ce încearcă din răsputări să-i facă pe medicii azilului să înțeleagă că locul ei nu este printre ceilalți pacienți.
Ea nu va mai sculpta niciodată până la sfârşitul vieţii.

Din 1913, Camille Claudel a fost internată la cererea părinților ei.
În februarie 1915, din cauza războiului, ea este acum într-o instituție religioasă, azilul nebun de la Montdevergues la Montfavet lângă Avignon, în mijlocul unor pacienți dificili.
Nu mai sculptează, dezvoltând punctual un discurs paranoic (mai ales față de Rodin), își păstrează totuși toată luciditatea și privirea artistului său sensibil.
Suferința ei profundă găsește doar speranță într-o ieșire ipotetică din internarea ei forțată și să se poată alătura mamei ei, care nu mai comunică cu ea, la Villeneuve-sur-Fère.
Doar fratele său, scriitorul și diplomatul Paul Claudel, i-a scris și a vizitat-o, constituind o legătură cu lumea exterioară.
Timp de trei zile îl aștepta și speră că va accepta cererea.
În zadar, Paul se îndreaptă spre sine însuși, in  credința și faima lui în creștere.
Nu înțelege suferința surorii sale, el se ocupa doar de plata pur și simplu pentru cele mai bune condiții posibile de internare, în ciuda sfatul medicului-psihiatru care consideră ca ar fi bine sa iasa din azil.