Scenaristi: Jerzy Kawalerowicz / Henryk Sienkiewicz
Genul: Dragoste / Istoric / Drama
Distributie: Pawel Delag - Marcus Vinicius Magdalena Mielcarz - Lygia Boguslaw Linda - Petronius Michal Bajor - Nero Jerzy Trela - Chilo Chilonides Franciszek Pieczka - Apostle Peter Krzysztof Majchrzak - Tigellinus
Ofiterul roman Marcus Vinicius, nepotul lui Petronius, s-a intors recent dintr-un razboi din Asia Minor. O intalneste pe Ligia, in casa generalului Aulus Plaucius, si se indragosteste de ea, insa Ligia fiind crestina, nu vrea sa aiba nici o legatura cu el. Orbit de dragostea pentru ea, Marcus se decide sa o rapeasca, insa este oprit de Ursus, cel care o proteja. Vazand ca nu are succes cu Ligia, incearca din rasputeri sa o uite, dar totul este in zadar si atunci decide sa-si schimbe religia numai sa poate fi cu fata pe care o iubeste.
Quo Vadis nu trebuie povestit prea mult, o iniţiativă inexplicabilă a plasat romanul lui Henryk Sienkiewicz pe lista lecturilor suplimentare obligatorii pentru clasa a şaptea timp de mulţi ani, aşa că majoritatea adulţilor, de bine de rău, ştiu povestea iubirii dintre Marcus şi Lygia, pe fundalul Romei lui Nero. Romanul, care practic i-a adus lui Henryk Sienkiewicz premiul Nobel pentru literatură, este stufos şi fascinant în acelaşi timp. Filmul lui Jerzy Kawalerowicz lung, impresionant şi prea puţin pe gustul publicului care se înghesuise, cu un an înainte, la Gladiatorul. Imaginea filmului seamănă mai tare cu ceea ce ne obişnuise cinematografia europeană în anii ’60 şi ’70. Dacă Gladiatorul era plin de culoare şi viaţă, Quo Vadis este static şi plin de poezie. Dialogurile iau locul confruntărilor directe, iar decorurile se văd prea puţin în spatele unor prim-planuri neguroase. Bugetul filmului, de 16 milioane de dolari, reprezintă un record pentru o producţie poloneză (şi est-europeană), dar el păleşte în faţa bugetului filmului cu care e cel mai des comparat, Gladiatorul, care a fost de zece ori mai mare. În cele din urmă se poate spune că Quo Vadis va împărţi spectatorii în două categorii distincte: cei care vor considera că, deşi nu este o capodoperă, reprezintă un exemplu remarcabil de stil cinematografic şi este, până la urmă, o poveste fascinantă, interpretată de actori talentaţi; şi cei care vor considera că este lung, plicticos şi întunecat, fără a da vreo şansă istoriei spuse în el.(Cinemarx.Ro)
