| Principală » Fişiere » » Filme, actori, regizori | [ Home ] |
Catherine Spaak -
|
| [ Imagine ] | 2017-02-04, 22:57 |
| Catherine Spaak Catherine Spaak s-a născut la Boulogne-Billancourt, Hauts-de-Seine (Ile-de-France). Ea provine dintr-o familie belgiană care numără printre membrii săi artiști și politicieni: mama este actrita Claudie Cleves, tatăl ei Charles este scenarist, sora ei Agnes a fost, de asemenea, o actriță. Familia de politicieni cuprind pe: bunica ei Marie Janson a fost primul membru feminin al Senatului belgian, iar unchiul ei Paul-Henri Spaak și bunicul lui Paul, Emile Janson au fost prim-ministrii ai Belgiei. Catherine si-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale în Italia, unde a devenit o stea adolescenta. De la vârsta de 15 până la 18 ani, Spaak a jucat în cel puțin 12 filme. După ce a jucat, la vârsta de 14 ani în filmul "Il buco" (Gaura) in regia lui Jacques Becker, a debutat în Italia, în 1960, cu "Dolci inganni" (Inșelăciune dulce) de Alberto Lattuada, care va condiționa rolurile sale de mai târziu, concentrându-se asupra stereotipul unui adolescente lipsite de scrupule. Același caracter, cu variații corespunzătoare, se găsește în multe filme, in care joacă în prima jumătate a anilor '60: Diciottenni al sole, Il sorpasso, La noia, La calda vita, La Parmigiana, La bugiarda e La voglia matta, (Optsprezece în soare, Depasirile, Plictiselii, Viata calduta, La Parmigiana, Mincinosul și pofta. Pe platoul de filmare il cunoaște pe Fabrizio Capucci, cu care s-a căsătorit în 1963 și din a cărei uniune, de scurtă durată, născut Sabrina, actriță de teatru. În timp ce casa de discuri Dischi Ricordi ii ofera un contract și a lansat primele sale single pe 45 de turatii, inclusiv "Mi fai paura" (1964) si de asemenea "Quelli della mia età", (Cei de vârsta mea), un cover la "Tous les Garcons et les filles" a lui Françoise Hardy și "L'esercito del surf" cunoscut ca "Noi siamo i giovani", care devin hituri de succes, datorită promovării in emisiuni de diversitsment la televiziune sâmbătă seara, in care este un oaspete frecvent. În 1964, ii este acordat Placheta de Aur la David di Donatello și continuă să lucreze cu cei mai cunoscuți scriitori și regizori italieni, devenind o prezență recurentă în comedia italiană "L'armata Brancaleone" (Armata lui Brancaleone), "Adulterio all'italiana" (Adulterul italian), "La matriarca" (Matriarhul), "Certo, certissimo, anzi... probabile" (Sigur, absolut sigur, dar ... probabil). În 1968, sub conducerea lui Antonello Falqui, joacă in Văduva veselă, spectacol muzical de televiziune bazat pe opereta omonima. In aceste spectacole il cunoaste pe Johnny Dorelli, iar între cei doi intervine o relație de dragoste. Din 1970 a început să scrie pentru unele ziare: lucrează cu Corriere della Sera, Amica, Marie Claire, Il Mattino, TV Sorrisi e Canzoni, în timp este distribuita mai rar in filme. În sezonul 1978-1979, ea o interpreteaza sporadic pe Rossana în Cyrano, un muzical alaturi de Riccardo Pazzaglia și Domenico Modugno, în regia lui Daniele D'Anza. In sezonul următor este înlocuita cu Alida Chelli. Ca o cântăreață, ea a fost considerată de unii ca fiind echivalentul italian al cantaretei franceze Françoise Hardy, pentru unele dintre piese pe care le-a înregistrat în 1963. Născuta într-o familie cu fermitate anticlericala, la vârsta de 18 ani, ea a decis să îmbrățișeze catolicismul (acum ea însăși se consideră o budista) | |
| Categorie: Filme, actori, regizori | Adăugat de: Zganarel | Tag-uri: | |
| Vizualizări: 664 | | Comentarii: 0 | |
| Total comentarii : 0 | |
