| Principală » Fişiere » » Filme Rusesti/Sovietice | [ Home ] |
Oci Ciornie - 1987 Avi.rar
|
| [ Imagine ] | 2012-02-01, 03:21 |
| Linkuri: My WebPage My WebPage Oci Ciornie Очи чёрные Regizor:Nikita Mikhalkov Marcello Mastroianni ... Romano Marthe Keller ... Tina Yelena Safonova ... Anna Sergeyevna Vsevolod Larionov ... Pavel Dmitri Zolotukhin ...Konstantin Silvana Mangano ... Elisa Oci ciornie (1987), poate vârful regizoral a lui Nikita Mikhalkov (n. 1945), este una dintre cele mai frumos spuse poveşti de dragoste din istoria cinema-ului. Bazat pe povestirea lui Anton Cehov (1860-1904), Doamna cu căţelul (1899), filmul a trecut de orice barieră şi a reuşit să devină o piesă de artă, pierdută printre blokbuster-urile ce ne împresoară la fiecare pas. Filmul ne prezintă povestea de dragoste dintre Romano (Marcello Mastroianni) şi Anna (Yelena Safonova), din perspectiva bărbatului, care rememorează clipele frumoase trăite alături de ea. Anna este o rusoaică măritată pentru bani, aceasta fiind unica ei şansă de a-şi ajuta familia. Are 20 de ani, pe când soţul ei a trecut de 50. Romano este un bărbat italian de 50 de ani, care se căsătorise cu Elisa (Silvana Mangano) din dragoste, împotriva diferenţei sociale dintre cei doi. Faptul că el era sărac, iar ea extrem de bogată, nu fusese o piedică îndeajuns de mare pentru ca aceştia să nu se căsătorească. În timpul tinereţii lui, Romano dorise să ajungă un arhitect mare şi chiar avusese această oportunitate, dar natura sa creativă s-a pierdut odată cu mutarea în palatul părintesc al Elisei. Acolo, iubirea lor a fost înlocuită cu rutina. Nu ar fi primul cuplu care se loveşte de plictis şi cred că de aceea filmul trebuie considerat o capodoperă, pentru că abordează un subiect din realitatea cotidiană, necăutând spectacularul, şi, cu toate acestea, îl găseşte. Surpinde remarcabilul în banal. La acest nivel nu putem spune că actorii nu au jucat bine, că au fost greşeli cinematografice sau alte elemente nelalocul lor, dar nu putem să nu evidenţiem faptul că performanţa lui Mastroianni este sublimă. Interpretează cu mare naturaleţe un om ajuns la o vârstă înaintată, care îşi rememorează viaţa, fiind mulţumit cu sine însuşi, dar totodată, conştient că putea avea parte de altceva, diferit şi mult mai special. Ajungem să compătimim personajul şi să facem un angajament cu noi înşine că nu vom pierde niciodată controlul asupra propriei noastre existenţe şi că vom avea tăria să luăm întotdeauna deciziile cele mai potrivite. Filmul începe cu o panoramare, de la stânga la dreapta, în care ne este prezentat, foarte subtil, locul, împreună cu cei doi protagonişti ai prezentului din film. Mizanscena este formată din restaurantul unui vas de lux, în care îi regăsim, aşadar, pe Romano şi Pavel (Vsevolod Larionov), cel din urmă fiind un comerciant rus, proaspăt căsătorit, de o vârstă cu protagonistul. Pavel doreşte să bea ceva, dar chelnerul îi spune să aştepte până când va fi ora de deschidere. Romano stă la o masă, singur, cu o carafă de vin şi îl pofteşte pe Pavel să i se alăture. Cei doi fac cunoştiinţă, iar când Romano află că noul său tovarăş este rus şi proaspăt căsătorit, se bucură nespus de tare şi începe să-i spună povestea vieţii lui. Într-o serie de flash-back-uri, cu mizanscene formate, în majoritatea lor, din culori deschise, Romano îşi istoriseşte viaţa. Povestea de dragoste, care l-a marcat atât de mult, a început în momentul în care a întâlnit-o, la o staţiune, pe Anna, o tânără rusoaică despre care spune că “din punct de vedere fizic, nu avea nimic ieşit din comun”, dar că „(…) trasmitea o senzaţie de puritate, de onestitate şi chiar de ingenuitate”- o apariţie angelică pe pământ. Cei doi petrec clipe frumoase împreună, până când se îndrăgostesc unul de celălalt. Anna decide să se întoarcă în Rusia, la soţul ei, şi îi lasă lui Romano o scrisoare în limba rusă. Iubirea dintre cei doi este prea mare şi apăsătoare, astfel că Romano decide să traducă scrisoarea. Îşi dă seama că Anna a refuzat relaţia lor doar de frică, dar că îl iubeşte enorm. Această epifanie îi dă tărie şi decide să plece în Rusia după ea, pretinzând că merge acolo pentru o afacere. El, care luase totul în derâdere şi minţise din pură plăcere (chiar spune că “ea credea toate poveştiile pe care i le spuneam, pentru că nimeni altcineva nu le mai credea”, referindu-se la Anna), face un lucru pe care puţini bărbaţi, chiar şi cu o moralitate ireproşabilă l-ar face, anume să plece după marea iubire în celălalt capăt al lumii şi să nu uităm că acţiunea se petrece la începutul secolului XX. În acele locuri îndepărtate avem o serie de scene memorabile, printre care cea cu ospitalitatea locuitorilor unui orăşel de lângă Sankt Petersburg. Localnicii cred că Romano venise să construiască o fabrică de sticlă. Interesant este că această parte din film a fost filmată în aceeaşi localitate, Kostroma, în Rusia, în care a fost filmat şi Fata fără zestre (1984), a lui Eldar Ryazanov, un alt punct de referinţă al cinema-ului rusesc. Romano este aşteaptat cu fanfară, băutură şi mâncare. Împotriva mulţimii se află un singur om (raportul este net superior clasei muncitoare), Konstantin (Dmitri Zolothuchin), care îl roagă insistent să nu construiască acolo nimic, deoarece ar strica ambientul locului. Acest amănunt este mic în povestirea lui Romano, se pierde şi pare lipsit de importanţă, dar nu putem şă nu remarcăm un lucru: protejarea naturii este doar un pretext pentru a protesta, de fapt, împotriva sistemului comunist, care dusese o politică de industrializare forţată. Romano clarifică problema cu Konstantin, căruia îi destăinuie faptul că se afla acolo doar pentru Anna, pe care reuşise să o reîntălnească şi căreia îi promisese că se va întoarce să o ia de nevastă. Odată reajuns în Italia, nu are tăria să meargă până la capăt şi să-i spună Elisei adevărul. Implicit, nu se desparte de ea, încălcând astfel promisiunea făcută Annei. Întreaga poveste este dată uitării, iar Romano îşi reia cursul vieţii. Oci Ciornie este în acelaşi timp un film simplu şi complex, are momente comice, dar şi serioase. Este un film profund, care dă o lecţie de viaţă, pentru că vorbeşte despre transformarea unei presupuse situaţii idilice într-o tragedie. Deseori nu avem puterea să înfruntăm adevărul şi preferăm să rezolvăm o problemă în cel mai uşor mod posibil... | |
| Categorie: Filme Rusesti/Sovietice | Adăugat de: modigliani | Tag-uri: | |
| Vizualizări: 2443 | | Comentarii: 3 | |
| Total comentarii : 3 | |
|
| |
