PENTRU CEI INTERESAŢI

Ecranizare dupa nuvela "Padurea" de Dumitru Radu Popescu.
Filmul a avut premiera în România în 16 martie 1964. A primit Premiul pentru scenariu și Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină (Sebastian Papaiani), Premiul revistei Cinema pentru cel mai bun debut al anului în filmul de lung metraj (Geo Saizescu) la Festivalul filmului românesc de la Mamaia în 1964.
"Fanita, eroul intamplarilor din film nu este decat Pacala al zilelor noastre sau mai bine zis un Danila Prepeleac." - Dinu Sararu - 1965

Individualism vs. munca în colectiv

Suntem în vara anului 1958. Colectivizarea agriculturii s-a încheiat în mare parte, chiaburii au umplut închisorile patriei, dar mai exista pe ici pe colo câte un om sucit care nu se înscria în GAC (Gospodăria Agricolă Colectivă, predecesoarea CAP-ului) din principiu, considerând că poate să se căpătuiască prin muncă individuală într-o orânduire economică bazată pe ideea că averea aparţine întregului popor.
Produs de propagandă tipic al epocii, "Un surîs în plină vară" era deosebit de eficient prin folosirea cu şiretenie a snoavelor populare şi a romantismului pentru a le inocula ţăranilor ideea că epoca muncii individuale s-a încheiat pentru totdeauna, iar viitorul le va aparţine doar celor care acceptă munca în colectiv. Personajul Făniţă (interpretat cu umor de Sebastian Papaiani) nu este un chiabur scelerat care încearcă să saboteze producţia GAC-ului şi pune la cale atentate mişeleşti, ci doar un ins înapoiat, blocat în concepţii retrograde, un amestec de Păcală şi Dănilă Prepeleac, un ţăran sucit lipsit de conştiinţă politică. Acest gen de ţărani, bine intenţionaţi, dar lipsiţi de înţelegerea momentului istoric, îl constituia obiectul încercărilor de propagandă cinematografică.
Făcând abstracţie de partea propagandistică consistentă, filmul este deosebit de amuzant, fără a fi vreo operă de artă excepţională deoarece era făcut pe nivelul de înţelegere al populaţiei săteşti. Interpretările actoriceşti sunt reuşite, multe momente sunt memorabile, glumele sunt de bun gust, iar chimia între Sebastian Papaiani şi Florina Luican este puternică. Toate aceste atuuri contribuie la succesul la public al filmului chiar şi în ziua de astăzi, deşi circumstanţele istorice s-au schimbat. (cezarika21 - 1 decembrie 2014 - Cinemagia.ro)

PENTRU CEI ŞI MAI INTERESAŢI

Florina Luican - Interpreta rolului Liorica din filmul postat mai sus.

Florina Luican s-a nascut pe 27.03.1946, de "Ziua Mondială a Teatrului", in Bucuresti, ca fiica a renumitului cantaret de muzica bisericeasca si populara Ion LUICAN ("M-a facut Mama oltean"). A absolvit "Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Ion Luca Caragiale" (IATC) din Bucuresti, in 1968, la clasa prof. Costache Antoniu, asist. Victor Moldovan si Petrica Vasilescu. A fost angajata ca actrita la Teatrul de
Copii "Ion Creanga" din Bucuresti, incepand din 1974, unde a excelat jucand timp de 17 ani rolul „Albei ca Zăpada”, unde conduce și clubul de actorie pentru copii “Micul Actor”.
A debutat cu filmul "Un Suras in plina Vara" in regia lui Geo Saizescu in 1963. Au urmat: "La Portile
Pamantului" in 1966, "Filip cel bun" in regia lui Dan Pita in 1975, "Un Om in Loden" in regia lui Nicolae Margineanu in 1978, "Intoarcerea lui Voda Lapusneanu" in regia Malvinei Ursianu in 1979, "Lumina palida a
Durerii" in regia lui Iulian Mihu in 1980, "Intoarcerea Vlasinilor" in 1983, "Lumina la Etajul 10" in regia Malvinei Ursianu in 1984, si mai ales rolul principal "Adela" dupa romanul cu acelasi nume de Garabet
Ibraileanu, in regia lui Mircea Veroiu, in 1985.
A fost căsătorită cu poetul Ion Crânguleanu.
Între anii 1970 și 1972 a jucat pe scena Teatrului Constantin Tănase din București, urmând ca din anul 1973 să se dedice scenei teatrului pentru copii.
Din cei peste 40 de ani petrecuți în familia Teatrului Ion Creangă, câteva dintre rolurile care au consacrat-o și prin care va rămâne vie în amintirea spectatorilor au fost: Albă ca Zăpada în „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici”, după Frații Grimm, în regia Ileanei Cîrstea (1979), Zâna din Țara Minunilor în „Pinocchio”, după Carlo
Collodi, regia Cornel Todea (2003), Mama vitregă în „Cenușăreasa”, după Charles Perrault, regia Ion Lucian (1984) sau Mama în „Matilda”, după Roald Dahl, regia Thomas de Mallet Burges (1993).
În ultimii ani, Florina Luican a făcut parte din echipa de actori-coordonatori din cadrul proiectului Clubul Micului Actor, unde a susținut cursuri de teatru pentru copii, inspirându-i pe micuți către o carieră în lumea
poveștilor.
Actrița a încetat din viață la data de 08.03.2019, cel mai probabil în urma unui infarct. (cinemagia.ro)

Multumesc pentru film

Cu plăcere!

Multe multumiri!

Cu multă plăcere!

Multumesc!

Cu plăcere!

Multumesc frumos!

Cu multă plăcere!

Multumesc frumos

Cu multă plăcere!

Multumesc frumos.

Cu multă plăcere!