PENTRU CEI INTERESAŢI Trivia: În programul galei este menționat: “un film de Henri Colpi după opera lui Panait Istrati”, deși contribuția celor trei scenariști la adaptare și dialoguri fusese diferit menționată în timp, pe parcursul evoluției lucrărilor la realizarea filmului. În ianuarie 1961, S. Halfon propune, din partea caselor franceze de filme Como-Films si Les Tamara din Paris, realizarea în coproducție a ecranizării romanului lui Panait Istrati în regia lui Andre Michel. La 20/01/1961, se semnează un protocol de acord în care sunt menționați ca posibili realizatori ai filmului Marcel Camus, A. Cayatte, M. Carne, H. Colpi, A. Gatti și C. Marker.
La 22/07/1962, regizorul desemnat de partea franceză, Henri Colpi, predă decupajul regizoral.
Filmul a intrat în producție la 01/06/1962.
Filmările au avut loc între 27/08 – 10/11/1962, cele exterioare la Brăila și în împrejurimi, iar cele interioare la Buftea.
Contribuțiile lui Ștefan Horvath la imagine și a Gabrielei Nasta la montaj, consemnați în unele filmografii ca autori ai imaginii și, respectiv, montajului, sunt sub semnul îndoielii; ei nu sunt menționați ca titulari pe genericele de premieră, nici în sursele românești, nici în cele franceze.
După Cannes, o prezentare la televiziunea franceză preliminată pentru 26/05/1963 provoacă dezbateri în contradictoriu în presa franceză și este anulată, considerându-se că ea ar obstrucționa difuzarea cinematografică. – Bujor T. Râpeanu (”Filmat în România”, 2004, Ed. Fundației Pro)
Consilier român pentru regie: Marius Teodorescu.
Copia standard: 28/02/1963.
Cheltuieli de producție: 3.900.000 lei.
Opinii: Operă din seria ecranizărilor după Panait Istrati prin care administratorii cinematografiei noastre sperau, în anii ’60, să cucerească piața franceză. Cât despre regizorul importat de la Paris (cu numai trei ani în urmă celebrat, la Cannes, pentru melodrama ”Une aussi longue absence”), el miza pe rezerva de pitoresc a mizeriei balcanice, ambianță pe care arhitectul Marcel Bogos i-o recrea cu ingeniozitate în evocarea Brăilei de la începutul secolului.
Scenariștii Yves Jamiaque, Dumitru Carabăț și Colpi au extras din roman o povestire mistică despre inexplicabila prietenie dintre un băiețandru și derbedeul satului, abia ieșit din închisoare, pentru omucidere. Din păcate, filmul mai e și vorbit, teatral mai ales în interminabilele monoloage confesive și emfatice ale eroului titular, chiar penibil în părțile sale cântate de Alexe.
Prea preocupat de patetismul situațiilor, regizorul e incapabil să creeze tensiune, rezumându-se mereu la alibiul balcanic, cu parfum subtil evocat de muzica lui Theodor Grigoriu. - Tudor Caranfil (”Dicționar universal de filme”, 2008, Ed. Litera, pag. 187)
Premii: 1963, Premiul pentru scenariu la Festivalul de la Cannes
1963, Premiul Comisiei Superioare Tehnice franceze pentru calitatea fotografiei și imaginea color la Festivalul de la Cannes, 1963.
